Cineva spunea “Daţi-mi controlul asupra monedei 
naţionale şi mi-e indiferent cine face legile!“
Extrapoland aceasta formulare la viata noastra cotidiana , am putea spune ca , cei care detin informatia referitoare la starea de sanatate a unui popor, aceia pot controla , in bine sau in rau , viata fiecaruia dintre noi.
Introducerea cardului national de sanatate se amana pentru al saptelea an consecutiv. Acest lucru reliefeaza framantari care au avut loc in sistemul de sanatate, care au mai amanat putin monitorizarea noastra biologica la scara nationala.
Conform normelor din HG 900/2012 ,cardul de sanatate ar fi trebuit sa fie in buzunarele romanilor la 1 ianuarie 2013,cu recomandari si detalii de folosire, dar acest lucru s-a amanat din nou,probabil pana in 2014.
Incercand sa ne familiarizam putin cu terminologia folosita, cuvantul „biometrie „ ne sugereaza folosirea unei nanotehnologii avansate, care furnizeaza niste dispozitive mici,atasabile unei cartele de material plastic, prin intermediul carora suntem conectati la un sistem central de supraveghere, despre care nu prea stim nimic, dar in legatura cu care ni se dau asigurari ca ar fi „ de incredere”. Vorbim ,deci, de documente de identificare a fiecaruia dintre noi,care sunt asemanatoare cartilor de identitate, sau cu permisele auto, dar, care, pe langa datele personale de identificare (numele, prenumele, precum şi codul numeric personal), inmagazineaza informatii legate de starea de sanatate a romanilor,detaliata in privinta : diagnosticelor medicale cu risc vital şi a bolilor cronice, grupelor a sanguine şi a Rh-ului, dar si date referitoare la acceptul exprimat, în timpul vieţii, pentru prelevarea de organe, ţesuturi şi celule, după deces (termenul “deces”, insuficient detaliat, nu precizeaza unde s-ar incadra, in aceasta ecuatie ”moartea clinica”).
Datele despre sanatatea noastra, o adevarata avere, sunt puse „generos„ la dispozitia unor entitati necunoscute noua , despre care primim asigurari si garantii verbale ca „sunt sigure”, ca totul este in „beneficiul „ nostru. Nu avem nici cea mai mica garantie, in afara de vorbe, ca datele nu ar putea fi folosite, denaturate, falsificate, de persoane care intra in ecuatia medic –pacient ca o necunoscuta, ambiguu intitulate „operatori informatici”. Aceste realitati pot avea implicatii severe , atingandu-se sfera confidentialitatii , iar softurile rigide, impersonale si neprietenoase imbraca , prin efectele lor , haina neconstitutionalitatii.
S-a remarcat o graba din partea autoritatilor , de a anunta aplicarea acestor masuri, dar si rapiditatea cu care au fost „bifate„ doua –trei asa-zise „dezbateri publice” in sapte ani,in care s-au dat asigurari ca vor exista alternative pentru cei care nu vor accepta cardul de sanatate, dar neconcretizate cu vreo decizie in acest sens.
In mod abuziv si scandalos, s-a impus sistemului medical o platforma informatica greoaie,inutila in opinia mea, atat timp cat ea nu elimina erorile din sistem si ingreuneaza activitatea medicului pana la epuizare.
Fara asigurarea unei logistici adecvate,institutiile medicale au purces la executarea poruncii venite de la sefi, intr-un mod extrem de neomogen, lasand de multe ori pe spinarea” palmasilor „ sistemului atat intreaga raspundere, cat si corvoada introducerii datelor in calculator.
Prcatica medicala reala ,cea adevarata,nu cea din hartoage, a demonstrat ca , intreaga 
platforma informatica (programul SIUI, semnatura electronica , si , in mod sigur, in viitor folosirea cardului de sanatate) ingreuneaza enorm activitatea medicala, ii mareste birocratia, obliga medicii sau personalul auxiliar sa execute o munca pentru care ei nu sunt calificati, toate acestea in detrimentul timpului alocat bolnavului si calitatii actului medical.
In plus , cheltuielile aferente acestei platforme informatice sunt imense, in conditiile in care saracia din sistemul medical public este din ce in ce mai vizibila.
Oare, decidentii din sistem si-au pus intrebarea ce se va intampla cand se va introduce in mod concret cardul de sanatate, cand complexitatea introducerii in programul informatic a datelor va fi mult mai mare?
Interesant este ca, in tot acest tavalug al raspunderilor, cei care se contureaza a fi tapii ispasitori pentru orice eroare legata de acuratetea datelor informatice introduse in sistem ,de confidentialitatea acestora,sunt „furnizorii de servicii medicale”,adica medicii .Cum vor putea contracara ei accesul la informatiile de pe card al unor”terti”? Probabil , va creste mult incidenta cazurilor de malpraxis.
Daca , in conditiile actuale , se admite existenta unui sistem ilegal de traficare a organelor , a ovulelor, a tesuturilor umane, riscul acesta va creste in mod exponential odata cu aplicarea in cotidianul banal al tuturor progreselor tehnologice , care ne aseaza „in rand cu lumea civilizata „.
Cati dintre romani stiu ca trebuie sa-si exprime in timpul vietii refuzul de a dona organe dupa moarte,expunandu-se riscului unor „accidente nefericite”?Cum vor putea rezolva medicii urgente majore, cand pacientul comatos nu va putea comunica codul de accesare a cardului?
Abordarea de tip economic, comercial, impusa din ce in ce mai vizibil sistemului de sanatate, in care termenii „eficienta”.”profit”, „randament”,iau locul „calitatii actului medical”,”compasiunii” ,a „milei „ fata de suferinta omului sarman, schimband perceptia tinerei generatii, dar nu numai, a transformat medicii in agenti comerciali ai companiilor farmaceutice ,de asigurari, deturnand decizia medicala in favoarea intereselor acestora.
Pacientul devine „client”,iar actul medical devine obiectul cererii si al ofertei, iar principiile echitatii,accesului egal la sanatate, trec pe plan secundar. Cardul de sanatate, ingloband si informatii legate de companiile de asigurari la care pacientul contribuie financiar, batatoreste calea spre un sistem de sanatate de tip comerial, in care bogatii vor avea la dispozitie toate serviciile medicale, iar saracii , probabil , o aspirina.
Atata vreme cat nu exista o bioetica a tehnologiei, cat timp terminologia folosita este ambigua, cat timp comunicarea intre profesii atat de diferite ca medicina si informatica este subliminala,orice esec , sau efect paradoxal este posibil.
Se induce ideea ,mai ales in randul intelectualitatii ca , neacceptarea cardului de sanatate ar fi un act de fanatism religios, al unor minti neadaptate la „progres”.
De fapt, se incearca acoperirea vocilor care refuza inregimentarea electronica , ca un gest de aparare a libertatilor personale fata de sistemul de supraveghere fortata , care ne aduce aminte de lagarele naziste de trista amintire si de regimul securisto-comunist opresiv , ultimul lasand urme adanci in memoria colectiva romaneasca.
Constatam un punct de vedere realist si critic fata de introducerea cardului de sanatate la domnul Profesor Vasile Astarastoae, Presedintele Colegiului medicilor, ale carui opinii ne imbarbateaza si pe care le sustinem in totalitate.
Facem un apel la medicii romani,sa inteleaga riscurile la care sunt expusi , ei si familiile lor,precum si populatia pe care o au in grija, prin acceptatrea tacita si indiferenta a acestui sistem electronic de monitorizare si control , care a fost ferm respins in tari mari si mult mai bogate ,ca Marea Britanie, Franta, etc.
Este vorba de apararea libertatilor noastre fundamentale, a demnitatii noastre.Sa demonstram ca ne ridicam la inaltimea cerintelor acestor vremuri tulburi ,asa cum au facut-o si stramosii nostri, care nu au renuntat la idealurile nationale autentice niciodata.
Dr. Mihaela Andronache, membru ApLR
Sursa : bucovinaprofunda.wordpress.com
