Asociaţia pentru Libertatea Românilor

1. CE SUNT GAZELE DE ŞIST (GDS)

Gazul de şist este acel gaz natural captiv în interiorul formaţiunilor de şist, în porii unor roci dure, cu permeabilitate si porozitate scăzută şi care se află la o adâncimi de circa 3 – 5 km. Deoarece nu se gaseste compact, in pungi de gaz, precum gazul natural convenţional, acest gaz se mai numeste gaz neconventional. Gazul de sist, fiind captiv in stratul de roca, trebuie intai sa fie eliberat din fisurile rocilor, pentru a putea fi adus la suprafaţă. Acest lucru se face prin folosirea unei metode extrem de noi la nivel mondial, folosita pe scară largă in unele state din SUA (15 state din SUA au interzis aceasta metodă, se va demonstra că nu intamplator), numită fracturare hidraulică (de mare volum). 

 2. FRACTURAREA HIDRAULICĂ.  PROCEDEU TOTAL NOU !

Fracturarea hidraulică de mare volum  constă în efectuarea unui foraj vertical de mare adâncime până în stratul de sist, urmat de unul orizontal. Sonda este întinsă vertical, apoi orizontal, la o adâncime de 3-6 km. Rocile sunt despicate artificial, fapt ce poate cauza cutremure. Sute de maşini de tonaj mare sunt folosite pentru foraj. Ulterior, pe putul orizontal, prin detonarea de exploziv, se realizeaza orificii în coloana sondei. După aceea, se injectează cantităţi uriaşe de apă, nisip şi aditivi chimici toxici şi cancerigeni. Prin orificii, cantităţile uriase de lichid de foraj, introduse în rocă la presiuni extrem de mari (1000 de atmosfere), ajung la roca din jur, provocând lărgirea fisurilor preexistente ale acesteia si eliberând gazul. Ulterior, presiunea internă generată astfel la nivelul rocii, împinge lichidul de foraj injectat la suprafaţă, împreună cu gazul eliberat.Gazul de şist eliminat din rocă este extras prin tubul sondei. Aproximativ jumătate dinapa contaminată chimic rămâne în subteran. O parte din această apă împreună cu gazul se va deplasa prin fracturile naturale din rocă putând să ajungă în apa subterană şi în sol. Apa rămasă este retrasă şi turnată în iazuri existând riscul să se scurgă în apa subterană. Cantităţi imense de metan sunt emise în atmosferă, acesta fiind un gaz cu efect de seră mult mai dăunător decât dioxidul de carbon. Produsele chimice se combină cu elementele radioactive (precum radiul si uraniul) din sol şi apoi le aduc la suprafaţă. Este nevoie de un număr foarte mare de sonde (zeci de mii) doar pentru un teritoriu restrâns. Câmpurile de gaze de şist sunt exploatate timp de maxim 5 ani (cele de gaz conveţional timp de decenii).

3. CARE E PROBLEMA CU FRACTURARE HIDRAULICĂ, PÂNĂ LA URMĂ? DE CE ATÂTA ZGOMOT PENTRU “NIMIC”? 

Problema 1. Consum imens de apă, resursă in scădere si din ce in ce mai pretioasa la nivel global. Poluarea apei. Aproximativ jumătate din apa contaminată chimic rămâne în subteran .Apa reziduală conţine arsenic, metale grele, elemente radioactive precum uraniu si radiu derivate din straturile subterane.Apa folosită NU POATE fi purificată! Problema 2. Aditivii  chimici injectati impreuna cu apa si nisipul in sol. Unii toxici, mutageni si cancerigeni. Unii nu sunt biodegradabili, ramanand in sol pentru totdeauna.
Continue reading →