”Actul de identitate electronic: Practica internațională, repercusiuni sociale și psihologice” de Adamópoulos Evstáthios, economist

Prelegere susținută în cadrul conferinței ”Noul act de identitate: bilet fără întoarcere “, organizată de Mitropolia Pireului şi de Centrul de Studii Patristice, pe data de 6 octombrie 2012, în sala “Melina Merkouri” a Stadionului “Pace şi Prietenie”, Atena, Grecia

Ce este în vigoare în Europa?
Citim în comunicatul din 4 iunie 2012 al Comisiei Europene că țările care au buletin electronic sau alt tip de act electronic, sunt: Belgia, Estonia, Finlanda, Germania, Italia, Portugalia și Spania.

Act electronic de alt tip se folosește în țările: Austria, Cehia, Danemarca, Lituania, Luxemburg, Olanda, Slovacia, Slovenia și Suedia.
http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-12-403_en.htm

Ce NU propune Comisia Europeană:
Conform aceluiași comunicat, Comisia Europeană, susține că:

NU obligă cetățenii europeni să obțină buletin de identitate electronic. Acest lucru rămâne la latitudinea fiecărui stat membru.
NU obligă la buletin de identitate electronic european.
NU obligă să se creeze o bază de date europeană.

Ce este valabil în Europa:

Se susține că NU propune, dar oricine citește în detaliu comunicatul Comisiei Europene va vedea că:
Se întocmesc directive și regulamente pentru buletinele de identitate electronice și pentru utilizarea acestora.
Se scot în evidenţă avantajele utilizării buletinului de identitate electronic.
Se prezintă în detaliu exemple de utilizare a acestora, precum: student belgian, firmă mică sau mijlocie din Ungaria, multinațională franceză, bancă din Estonia, etc.
Este trâmbiţată ”siguranța datelor personale” pe care o vor furniza buletinele electronice…

Pe scurt: se recomandă călduros adoptarea buletinului de identitate electronic și se prezintă situaţia ca şi cum toată chestiunea ar trece prin mâinile Comisiei, ca să se pregătească terenul în vederea punerii în practică a acestui nou tip de autentificare.

Trebuie să menționăm că, deja de mulți ani, fără zgomot, prin intermediul programului STORK (Secure idenTity acrOss biRders linKed) s-au proiectat multe sisteme care se pot extinde în vederea utilizării buletinului de identitate electronic.

Acum este în desfăşurare STORK 2.0, care are ca slogan principal:
”TOWARDS A SINGLE EUROPEAN ELECTRONIC IDENTIFICATION AND AUTHENTICATION AREA”
”Către o unică zonă europeană de identificare şi autentificare electronică”

De asemenea, pe data de 4 iunie 2012 Comisia Europeană a emis un comunicat de presă prin care suntem informați asupra activităţii Comisiei, comunicat intitulat: ”Agenda digitală: un nou regulament care să faciliteze semnătura electronică transfrontalieră și să maximizeze beneficiile identificării electronice pe piața unică digitală”.

COMISIA EUROPEANĂ – COMUNICAT DE PRESĂ , Bruxelles, 4 iunie 2012

„Agenda digitală: un nou regulament care să faciliteze semnătura electronică transfrontalieră și să maximizeze beneficiile identificării electronice pe piața unică digitală”

Comisia Europeană a propus noi norme care să faciliteze efectuarea în condiții de securitate a tranzacțiilor electronice transfrontaliere în Europa. Propunerea de regulament vizează să garanteze că persoanele fizice și firmele pot utiliza propriile sisteme naționale de identificare electronică pentru a accesa servicii publice în alte țări UE în care sunt disponibile sisteme de identificare electronică. Totodată, creează o piață internă pentru semnătura electronică și serviciile de încredere online conexe, garantând că aceste servicii funcționează la nivel transfrontalier și că au același statut juridic ca procedurile tradiționale bazate pe hârtie. Astfel, economiile care devin posibile datorită achizițiilor publice electronice vor fi maximizate.

Propunerea respectă pe deplin sistemele de identificare naționale și preferințele statelor membre care nu dețin sisteme de identificare naționale. Le permite statelor cu un sistem de identificare național să participe la sistemul european sau să rămână în afara acestuia. După ce un stat membru notifică faptul că dorește să participe la sistemul paneuropean, acesta trebuie să ofere, prin intermediul identității electronice, același acces la serviciile publice pe care-l oferă propriilor cetățeni”. […]

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-12-558_ro.htm

Αnumite publicații din străinătate întrezăresc în aceste comunicate pericolul obligării indirecte la acceptarea buletinului de identitate electronic:

Vicepreşedinta Comisiei, doamna Kroes, ne informează în cadrul Agendei Digitale că:

”Comisia Europeană propune decretarea unor noi regulamente care să facă posibilă efectuarea în condiții de securitate a tranzacțiilor electronice transfrontaliere”.
”Prin regulamentul propus se va garanta că cetățenii și firmele vor putea utiliza propriile sisteme naționale de identificare electronică (eID) pentru a accesa servicii publice în alte țări UE în care sunt disponibile sisteme de identificare electronică. Se creează, de asemenea, o piață internă pentru semnătura electronică și serviciile de încredere online conexe, garantând că aceste servicii funcționează la nivel transfrontalier și că au același statut juridic ca procedurile tradiționale bazate pe hârtie”.
”Persoanele fizice și firmele trebuie să poată efectua tranzacții în cadrul unei piețe unice digitale fără frontiere, aceasta este valoarea internetului”.
”Obiectivul prezentei propuneri este ca cetățenii să poată profita la maximum de identitatea lor electronică, dacă au una. Prin recunoașterea reciprocă a sistemelor de identificare electronică naționale și prin standarde comune pentru serviciile de încredere și semnătura electronică, putem preveni fragmentarea internetului și a serviciilor publice online și putem face astfel mai ușoară viața a milioane de firme și a unui număr și mai mare de cetățeni”.

Concluzie:
Ce ne spun Comisia Europeană și Comisarul autorizat, doamna Kroes:În Europa se creează un club al țărilor care vor fi interconectate electronic, vor folosi buletine de identitate electronice și un club ”inferior” de țări care vor folosi modurile convenționale de identificare. Buletinul de identitate electronic NU este obligatoriu, cu toate acestea însă, țara care nu-l va adopta va trăi în ”evul mediu digital”.
Cu alte cuvinte: ”îndrăznește să nu adopți buletinul de identitate electronic și vei vedea ce-o să pățești”!

Cum vorbea părintele Paisie Aghioritul despre acest lucru:
”Părinte, vor putea să pună cu forța pecetea?” „Pâna acolo… politețea lor nu o să ajungă! Vor fi politicoși, fiindcă sunt europeni. Vor arăta că sunt superiori. Nu îi vor chinui pe oameni, dar omul nu va putea trăi, dacă nu va avea pecetea… ”.

FĂRĂ să pun semnul egal între buletin şi PECETEA antihristică. Pur și simplu este surprinzătoare împlinirea cuvintelor părintelui chiar și la nivelul actului de identitate!

Buletinul electronic german

Este vorba de un act de identitate electronic care conţine microcip RFID. Acest lucru este confirmat şi de firma NXP care produce aceste microcipuri. Iată care este comunicatul de presă al firmei NXP cu privire la aceasta:
www.nxp.com/news/press-releases/2010/08/nxp-selected-to-secure-new-german-national-identity-card.html

Buletinul electronic spaniol

Portal oficial spaniol cu privire la buletinul electronic:

http://www.dnielectronico.es/

Buletinul electronic Estonian

Câteva exemple despre felul cum buletinul electronic este folosit în mod obişnuit în Estonia:

ca act de identitate pentru călătorii legale în Europa pentru cetăţenii estonieni,
în asigurările naţionale de sănătate,
în tranzacţiile e-banking,
pentru un bilet de călătorie pre-paid în Tallinn şi Tartu,
pentru semnături digitale,
pentru procedura de votare electronică,
pentru a accesa baze de date guvernamentale, pentru verificarea rezultatelor medicale, pentru plata taxelor etc.

Buletinul electronic britanic (acesta a fost anulat şi retras din circulaţie)

Ce este valabil în alte țări?
Se plănuiește introducerea buletinului de identitate electronic și în multe alte țări: Afganistan, India, Rusia, Georgia, etc.
Devine evident pentru toți că este vorba de un program ”global” de recensământ și de urmărire a tuturor oamenilor de pe pământ.

FROST & SULLIVAN
Cine susține recensământul și urmărirea în afară de noi?

Se numesc FROST & SULLIVAN, sunt o mare companie de consultanță în afaceri și guvernare și ne informează:
http://www.frost.com/prod/servlet/press-release.pag?docid=226328269

”Există mai multe ţări care deja au în vederea acordarea unui număr unic de identitate care să vină în sprijinul fiecărui cetăţean, astfel, cardurile multiaplicabile devin o realitate”, conchide Jean-Noel Georges. „În curând va deveni un fapt obişnuit să îţi justifici identitatea pentru acces, plăţi sau pentru semnături digitale printr-un singur act de identitate. În schimb, cu un buletin de identitate unic, guvernul va fi capabil să urmărească mișcările fizice ale fiecărui cetățean, dar și activitatea digitală pe o bază zilnică”.

Guvernul mondial şi piaţa de carduri inteligente ID

http://www.frost.com/sublib/display-report.do?bdata=bnVsbEB%2BQEJhY2tAfkAxMzYyMjU3NTU3OTkz&id=9843-00-07-00-00

David Lyon, Directorul Centrului de Studii de Supraveghere, Profesor de Sociologie şi Drept în cadrul Queen’s University din Canada, este autorul unui foarte preţios studiu intitulat: Identificarea cetăţenilor. Actele electronice de identitate ca mijloc de urmărire. http://www.sscqueens.org/davidlyon/

http://www.collegequarterly.ca/2011-vol14-num01-winter/doughty1.html

”Nu am nimic de ascuns”

Când discutăm despre subiecte precum:

caracterul privat al vieţii,
protecția datelor personale, sensibile sau nu,
dreptul nostru de nu se înregistra și urmări momentele noastre personale,
dreptul nostru ca viața personală să fie cu adevărat personală, iar nu publică,

Cele mai obişnuite argumente împotrivă sunt următoarele:

”Viața mea este curată și transparentă și nu îmi pasă cine mă urmărește. Să mă urmărească cine vrea. Nu am nimic de ascuns.”
”Din moment ce nu fac nimic rău, de ce să mă tem de urmărire?”

Acesta este un raţionament foarte viclean. O să-mi permiteți să îl caracterizez ca fiind un gând ”dintre ispitele de-a dreapta” ale oamenilor civilizați care nu percep pericolul pe care îl ascund aceste păreri naive.

Ca să dăm un răspuns deplin acestor afirmații vom folosi texte ale unor specialişti în informatică, jurişti și a unor persoane militante pentru Drepturile Omului, toţi oameni care au susţinut o activitate intensă în străinătate. Din păcate, oricât am căuta în Grecia, nu vom găsi decât puține texte – vă voi prezenta unul la sfârșitul discursului meu.

Să începem cu câteva răspunsuri provizorii la această afirmație pe care o propune Bruce Schneier – o autoritate în domeniul informaticii – în textul lui ” The Eternal Value of Privacy” pe care l-a scris în 2006 (http://www.schneier.com/essay-114.html):

”Din moment ce nu fac nimic rău, atunci nu există nici un motiv să existe urmărire”.
”Guvernele stabilesc ce este «rău» și au mereu tendința să schimbe definiţia răului”.
”Există posibilitatea ca TU să faci ceva rău cu datele MELE personale”.

Totuşi, problema cu acest tip de răspunsuri este faptul că presupun acceptarea faptului că dacă „am viaţă privată” înseamnă că „ascund ceva rău”!

Nu este însă așa!
Viaţa privată (privacy) este un drept uman înnăscut și o premisă pentru funcţionarea societății umane în demnitate și respect. Noţiunea de viaţă privată are un conținut mult mai amplu.Astăzi avem de-a face cu o foarte importantă agresiune provocată de mijloacele tehnologiei ce s-au dezvoltat enorm.

În urmă cu 30-40 de ani în țara noastră era necesar un polițist pentru un om. Același lucru era valabil și în Irakul lui Sadam, fosta Germanie de Est, Nordul Coreei al fostului și actualului „tătuc”…
Astăzi însă este de ajuns o cameră de luat vederi și un portal de citire a cardurilor pentru mii de oameni!!!

Intimitatea ne protejează de cei care dețin puterea, chiar dacă nu avem ceva de ascuns în momentul urmăririi:

Nu facem nimic rău când suntem în dormitor sau când mergem la toaletă.
Nu ascundem ceva în mod deliberat atunci când căutăm locuri izolate pentru a ne relaxa sau pentru a avea o discuție personală.
Ţinem un jurnal zilnic etc.

Viaţa privată reprezintă o nevoie umană fundamentală. Este o valoare care predomină în relațiile umane din societățile moderne.

Un cunoscut mi-a spus în acest sens următoarele:
”Din fericire există şi viața privată și nu sunt toate publice. Din fericire, nu știu exact cine este vecinul meu şi nici el nu știe cine sunt eu.
Vai de noi dacă toate ar fi transparente! Cred că nu s-ar suporta om pe om și nimeni nu ar vrea compania nimănui..Coexistența pașnică a oamenilor în societate se bazează şi pe faptul că toți ne ascundem slăbiciunile și defectele…”.

Nedumerire: Dacă am cunoaște exact slăbiciunile celui/celeia cu care urmează să ne căsătorim, am mai ajunge vreodată să ne căsătorim sau am căuta în liste interminabile de date pe partenerul perfect? Oare căsătoria nu începe bazându-se pe încredere și, pe parcurs, prin îngăduințele unuia față de celălalt, înaintează și creşte duhovnicește această ”biserică din casă”? Nu am zis că nu trebuie să îl cunoști pe omul cu care vei trăi o viață întreagă, dar dacă îi ştii toate defectele atunci cu siguranță îl vei respinge. Ceea ce îţi închipui înainte de nuntă despre ”cum o să fie viața cu el” vine în contradicţie cu realitatea de după nuntă…

La întrebarea mea către părintele duhovnic: ”Cum suportați, părinte, să vi se mărturisească păcate de moarte? Eu nu pot nici măcar să mă gândesc”, răspunsul lui a fost: ”Dacă n-ar avea loc sub epitrahil, dacă n-ar fi această taină, nici eu nu aș suporta”.

Imaginați-vă, așadar, ca toate păcatele noastre să devină cunoscute tuturor… Cine ar suporta? Ar mai fi societate aşa cum o știm acum?
Cu siguranţă că nu! În această situație am avea de-a face cu o junglă, nu cu o societate…

În acest punct, aș vrea să vedem acest subiect și în sens invers:
”Ce bine că nu știu exact care este starea duhovnicească a vecinului, care sunt virtuțile lui și progresul lui duhovnicesc, fiindcă, altfel, aș fi cu totul dezamăgit de puținul meu progres duhovnicesc…”. Progresul duhovnicesc este tainic și cu mișcări ”înainte și înapoi”…

Acestea sunt chestiuni pe care le valorifică fiecare dintre noi, după cum scriu și Părinții Bisericii, și în conlucrare cu duhovnicul lui… Spovedania este privată și nu publică!!!Nu e treaba administratorului sistemelor actelor electronice să urmărească și să ”evalueze” progresul duhovnicesc sau întârzierea fiecăruia dintre noi!!!(…)
De-asemenea în biserică ne rugăm: ”duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie”. Spunând, însă, că ”nu am nimic de ascuns” ce facem? Este ca și cum am zice lui Dumnezeu să își ia de la noi duhul „grijii de multe”, adică al indiscreției, și să-l dea tuturor celorlalți, şi anume administratorilor legali sau ilegali care cu indiscreţie, lipsă de discernământ şi cu patimă, se vor năpusti să cerceteze în ascuns datele noastre personale! Hristos Însuși ne-a spus că „nu trebuie să cunoască stânga ce face dreapta”.

Cu cardul de bonuri fiscale, cu cartea de credit și mai târziu cu încorporarea lor în buletinul de identitate electronic, sfârşind în organizarea ”societăţii fără bani”, nu o să știe stânga ce face dreapta, dar o să știe toată lumea ce face fiecare!!!

Să rezumăm argumentele împotriva celor ce susţin ”nu am nimic de ascuns”:

1. Unii au într-adevăr ceva de ascuns, dar acel ceva nu e treaba statului sau a oricărui altcineva, fie este vorba de:

o boală (fizică sau/şi psihică)
sentimentele aparte pe care le simte un tânăr pentru o tânără,
o sarcină,
de care partid aparțin – care sunt convingerile mele politice,
ce traseu urmez în fiecare zi, ca să ajung la locul de muncă
la ce școală merg copiii mei și ce traseu urmează zilnic ca să ajungă la școlile lor,
care sunt obiceiurile mele culinare: de câte ori mănânc carne pe săptămână, când postesc, când nu țin post,
de câte ori mă distrez și ce moduri folosesc pentru a mă distra,
ce ziare cumpăr,
de câte ori merg la bancă pentru tranzacţii financiare,
la ce asociație filantropică sau fundație am făcut donații și ce sumă,
când și unde merg în concediu,
ce cărți mă interesează și de la ce librărie le cumpăr…Obiceiuri, preocupări, hobby-uri, slăbiciuni, decizii personale, opţiuni filozofice, religioase etc. – acestea vor deveni obiect de înregistrare zilnică pentru toți, în masă. Prin simpla apăsare a unui buton poate avea loc o întreagă analiză a acestora!

2. Tu poate nu ai ceva de ascuns, dar e posibil ca guvernul să creadă că ai.

Citim că în străinătate și mai ales în America, în ultimii 10 ani se creează liste ”de presupuși teroriști”, liste care însă prezintă o puternică deviație spre eroare, având în vedere că sunt de multe ori improvizate, implicând mii de oameni care nu au nici o legătură cu terorismul.

3. Ești sigur că nu ai nimic de ascuns?

Există foarte multe legi complicate și complexe. Puterea judecătorească și polițienească poate evolua şi poate ajunge să interpreteze diferit aceste legi. Așadar, dacă dintr-un motiv anume, o oarecare putere decide la un moment dat să te caracterizeze ca fiind pericolul nr. 1 și își îndreaptă atenția spre viața ta personală – fiindcă le vei fi permis să şteargă orice înțeles al vieții private – o să găsească sigur lucruri pe care ai fi vrut să le ascunzi!

Din ce motive se întâmplă aceste abuzuri? Pentru că avem în istorie exemple precum:

abuzul de putere al regimurilor dictatoriale și/sau ”democratice” ce au călcat în picioare, fără milă, Constituția și legile! Întrebare: cunoașteți un asemenea regim în jurul dumneavoastră?
răzbunări politice atunci când au loc schimbări ale partidelor politice la putere,
calomnierea adversarului în jocul dur al concurenței – în special în perioadele cu șomaj ridicat – în sectoarele publice și/sau private.

Aici, ca exemplu de abuz de putere, se potrivește perfect expresia atribuită Cardinalului Richelieu: ”Dă-mi șase rânduri scrise de cel mai onorabil om din lume și eu voi găsi ceva printre acestea ca pot să-l spânzur”.

”Protecția datelor noastre personale nu se pune discuție. Nu poate fi vorba de o punere în balanţă a protecției datelor personale şi a siguranței publice, ci de o întrebare în care libertatea este opusă controlului.

Și chiar dacă e posibil să ne încredem în guvernele noastre în acest moment, acum în anul 2011, trebuie însă să fim conştienţi că orice drept acordăm, îl acordăm pentru totdeauna. Ne vom încrede orbește în orice guvern viitor, într-un guvern pe care am putea să-l avem în următorii 50 de ani?
Acestea sunt întrebările pentru care trebuie să ne neliniştim în următorii 50 de ani…”.

4. E posibil ca tu să nu te preocupi să ascunzi ceva şi totuși e posibil să suporţi discriminare tocmai din cauza acelui lucru pe care nu îl ascunzi.

Într-o Europă, într-un stat grec care se îndreaptă cu viteză către decreștinare, ești pregătit să suferi discriminare, batjocorire, posibile persecuţii (istoria se repetă) pentru părerile tale religioase sau viziunile tale despre lume?
Dacă te grăbești să răspunzi DA, te sfătuiesc să nu aștepți viitoarele persecuţii, ci să-ţi demonstrezi puterea ASTĂZI mergând într-una din aceste țări: Coreea de Nord, Iran, Afganistan, Arabia Saudită, Somalia, Maldive, Yemen, Irak, Uzbekistan, Laos, Pakistan, Eritreea.

Citim că băncile în străinătate pun în practică următoarea metodă:
Scad limita de credit a unuia din clienții lor pe baza unui istoric de plăți al cardurilor de credit ale altor clienți care își fac cumpărăturile de la ACELEAȘI magazine cu el!!!

5. ”Nu am nimic de ascuns” = schimbarea bazei regulilor societății = SCHIMBAREA societății.

Ceea ce vom trăi o să fie cu siguranță mult mai rău decât ceea ce descriem azi aici. Din păcate, realitatea este întotdeauna mai rea decât ceea ce ne imaginăm că o să fie.

Dacă ne lăsăm supravegheați în toate domeniile, vom fi mereu sub amenințarea corectării, a judecății, criticii, chiar și a falsificării propriei noastre vieți.
Devenim ca acei copii speriați ce sunt mereu supravegheați de ochii vigilenți ai părinților. La fel și noi, încontinuu, vom fi speriați, că la un moment dat, actele și alegerile ce le vom fi lăsat în urma noastră, vor reveni ca să ne facă probleme printr-o oarecare putere care ”scotocește” prin faptele noastre intime și nevinovate de demult.
Ne pierdem personalitatea, fiindcă tot ceea ce făptuim devine obiect de observare și înregistrare.
În zilele noastre s-au schimbat din temelie principiile vieții politice.

Cum ar trebui să fie: Viața guvernanților este cea care ar trebui să fie total transparentă. Orice fac ei, ar trebui să fie supus unor rapoarte publice. Sunt administrați bani publici, banii noștri adică, și din acest motiv ar trebui să fie cunoscute de noi toate acțiunile lor, deciziile și criteriile după care au luat acele decizii…
Cetățenii unei țări ar trebui să poată să-și trăiască viața… în spatele unui zid personal, cu excepţia cazului în care există dovezi de săvârşire a unor delicte penale…
Ce observăm totuși: situaţia este tocmai pe dos!

Guvernanții sunt cei care urmăresc ce facem noi, cine suntem, ce zicem, ce probleme avem, ce gândim, în timp ce noi nu știm absolut nimic din ce spun, fac și decid ei.Vedem liste ce apar și dispar [celebra Listă Lagarde, http://adevarul.ro/international/europa/grecia-scandalulprivind-lista-lagarde-ia-amploare-1_50dff68c596d720091501cec/index.html], căci pentru guvernanți, auziţi, auziţi!, este valabilă protecţia datelor personale!!! În timp ce pentru noi? Pentru noi au declarat că vor confecţiona un card al cetățeanului prin care se ”respectă protecţia datelor noastre personale”, așadar o sa fie o strecurătoare zdravănă, fiindcă, după cum știm toți – chiar și circulă o glumă a specialiștilor în informatică, în legătură cu acest subiect – pentru noi este valabilă ”securitatea”!!!

Când însă se răstoarnă reguli fundamentale ale unei societăți, când există o asemenea concentrare de informații şi de putere (se spune că în vremurile noastre informația este aur) în mâinile câtorva birocrați și a superiorilor lor politici, atunci, cu precizie matematică, societatea va fi condusă spre forme de guvernare dictatoriale.

Nu cumva acest regim dictatorial la care face aluzie domnul Hypponen vine mai devreme de 50 de ani?
Înainte de antihrist, politicienii antihristici vor benchetui cu aceste sisteme!!!

”Biometrie și bio-politică ”, P. Mantzoúfas, profesor de drept la Universitatea din Thessalonic
Datele care se colectează pot să facă referire la evenimente negative din trecut (de ex. fapte ilegale care s-au șters, ispășirea pedepsei pentru contravenții penale, decizii judecătorești pentru datorii care într-un final s-au achitat, acuzări penale în urma cărora acuzatul s-a dovedit nevinovat, etc.) care devin obiectul prelucrării electronice și al îndosarierii și se păstrează în bănci de informații.

Aceste informații pot fi scoase la vedere în orice moment al vieții omului și pot constitui un mare obstacol în încercarea lui de a-și dezvolta personalitatea. Astfel, omul este asediat într-o imagine a trecutului, de care acceptă să se îndepărteze, dar care, totuși, încă îl asuprește, lipsindu-l de orice spontaneitate.
În plus, cu prelucrarea continuă și expunerea în public a evenimentelor din dosare, omul (el însuși, considerat ca persoană publică) are posibilități limitate să-și schimbe alegerile și să pună în valoare oportunități care se ivesc, pe măsură ce frica de ”aducerea aminte” publică a momentelor negative ale trecutului, îl condamnă la izolare. În acest mod se prejudiciază posibilitatea omului de a se îndepărta de greșeli ale trecutului și de a-şi revendica reabilitarea socială.

Mai ales când dosarele cu datele personale sunt întocmite pentru nevoi ale cercetării jurnalistice, rezultă o sinteză de informații disparate din diferite momente de timp, după judecata subiectivă a celui ce colectează datele, care conduc adesea la o imagine totală înşelătoare asupra individului, imagine care prin puterea mijloacelor media este prezentată publicului şi fixează o dată pentru totdeauna imaginea noastră socială. Astfel, omul îşi pierde posibilitatea de a se autodetermina social, de a dezvolta relații cu mediul social înconjurător care vor depinde de propriile lui alegeri și care să nu fie transformate într-o informaţie publică de către alte persoane.

Ce susține domnul Mantzoúfas, mai simplu spus:

Ne zice că omul, pierzându-și viaţa privată prin urmărirea continuă și nemiloasă, din nevoia de a supraviețui, încetează mai acționeze din proprie decizie.Își modifică comportamentul, se adaptează, îi dă formă în funcţie de exigenţele celor care îl urmăresc.
Își schimbă atitudinea de viață, intră într-o viață standard, respinge obiceiuri ”care nu sunt agreabile” și adoptă comportamente care nu sunt acceptate de el însuși, dar sunt agreate de ”sistem”.

Unde este, în acest caz, liberul arbitru al persoanei umane?
Unde este libertatea lui, independența lui, spontaneitatea, creativitatea, originalitatea? Toate acestea merg pe apa sâmbetei.
Nu susține nimeni că acestea sunt proceduri automate. Astăzi încep cu o mască nevinovată: sincronizare, eliminarea birocrației, deservirea cetățeanului.
Unde duc toate acestea însă? Care este prețul? Ce lume vom preda generațiilor următoare?
Toți cei care suțin buletinul de identitate electronic, pot să stea pe loc câteva minute și să-şi imagineze Grecia, lumea de peste 50 de ani, ţinând seama de modul în care galopează tehnologia?
Nu este oare închisoarea electronică perfectă în care vor trăi ”liberi” oamenii marcați electronic?

Din toate aceste motive ar trebui toți să susținem cu tărie dreptul la viaţă privată, împotriva acestor sisteme înfricoşătoare, chiar și dacă am fi unii din acei ”SFINȚI” care ”nu au nimic de ascuns”!!!

Vă mulțumesc tuturor pentru atenție!
Traducere Mihail Ilie(G.O.)

Sursa : graiulortodox.wordpress.com

Asociaţia pentru Libertatea Românilor

Poporul acesta nu a murit! Poporul acesta încă mai trăiește!